Știți cum făceam atunci când nu voiam să mergem la un eveniment? Nuntă, petrecere, onomastică etc? Când mergeam la organizator, deși nu ne invitase, ne făceam că plouă și în al 12-lea ceas întrebam dacă e cazul să ne prezentăm? Deși era al dracului de clar că nici noi nu voiam să mergem, nici ăla să ne aibă la masă, să-i stea sarmaua în gat toată seara. Făceam orice, dar nu ne smiorcăiam!
Așa au procedat și minunații useriști. Că îi duce capul la prostii. Doar că la ei a urmat smiorcăiala. Cu fix o zi înainte de „închiderea urnelor”, când știau că nu vor obține altceva decât un politicos „haideți și voi dacă e…”, s-au arătat „interesați” de participarea la Sărbătoarea Națională, anticipând foarte bine răspunsul evaziv ce-l vor primi. Că de refuzat, nu i-a refuzat nimeni, deși eu aș fi făcut-o!
Apoi s-au străduit să politizeze și să manipuleze la maxim tărășenia, victimizându-se amândoi.
Ăla micu, Eugentuță, a tras o regie și un scenariu de film indian, că din pozele postate parcă răzbate ceva melodie de tip Bollywood. Cum se duce el la cruce, nevrut de nimeni, singur, dar decis, părăsit de toți, dar aflat în căutarea dragostei, Huiduit de mulțimea ostilă, dar neabătut de la țelul său…
În fapt, corifeul opoziției buftene, „Clov_in Hâd” cu pantalonii scurți, Tobiță – cel care trage cu arma secretă – shaorma care scuipă maioneză, mai bine decât o făcea eroul din poveste cu arcul, ei bine, shaormarul era plecat la evenimentul pentru hipsteri al ălora de fac berea aia stătută cu gust de pipi de cal. Că așa fac hipsterii, beau beri neînțelese de muritorii de rând și se cred deosebiți. Iar câte un producător le fabrică licoarea pe care oricum nu o cumpără decât ei, între ei, fiind și nasoală și scumpă! Nu pricep de ce se mai chinuie unii, acum că a venit Amstel în România?!
Deci, cu Tobiță lipsă la apel, Eugentuță s-a ocupat de scenariul și regia producției bollywoodiene de doi lei, apoi amândoi, au pus-o de o cerere de milă publică și smiorcăială, pozând în victimele publice.
Problema lor este că noi nu avem ciungă în păr și încă nici nu ne-au crescut pene pe spate, iar ce aruncă ei în spațiul virtual poate fi înghițit doar de pelicani hămesiți care nu fac diferența dintre pește și alte… păsărici transpirate ținute la soare. Nu de noi.
Că au fost puși să se înscrie la Registratură cu „dorința” lor de a participa la evenimentul organizat de primărie cu ocazia zilei de 1 Decembrie, da, e adevărat. Că au amânat cei doi decizia de a participa până când aproape au forțat un răspuns negativ, de asemenea, e adevărat. Doar că nu i-a refuzat nimeni. Și atunci a început smiorcăiala. Obișnuiți-vă, așa vor continua încă trei ani!
Smiorcăiala asta penibilă este menită să disimuleze adevărata atitudine a celor doi și a partidului de mâhniți din care provin: li se rupe de ceilalți, de eroi, de Ziua Națională, de orice. Fac notă discordantă ori de câte ori pot, au prostul obicei de a urina contra vântului, ignorând că cea mai mare parte le ajunge înapoi pe fețe, se opun la tot ce e normal, firesc, cotidian, de bun simț, de bun augur sau progresist pentru obște. Apoi se plâng (smiorc!) că sunt ostracizați și neînțeleși. Dacă vi se face milă de ei, au câștigat, ei pariind pe cei mai slabi de înger, pe mila publică, pe manipularea de tipul afișat de cerșetorii care deși sunt buni de muncă preferă să ceară un leu pe la intersecții.
Comentarii recente