Aseară, am urmărit o nouă ediție a foiletonului (fără sfârșit) „Dumb and Dumber” sau „Cum să fim degeaba ca Tobiță și Eugentuță”, avându-i ca protagoniști pe useriștii din Consiliul Local. Pe cel din urmă, am decis să-l ridic la rang de „Eugentuță”, schimbând astfel încadrarea anterioară, deoarece ani la rând a cărat mapa, geanta, poșeta etc. Ba a lui Neluțu, ba a lui Tobiță. Fiind un rest de plată, ca un fel de garanție de 50 de bani cheltuiți pe un suc la pet, Eugentuță nu prezintă vreun interes, fiind de-a binelea înscris în categoria „doi la leu”!
Revenind la „emisiune”, cei doi s-au întrecut în autosuficiență, din autodepășirea statutului de inutil rezultând cel de „inutil cu pretenții”, „mama (în loc de magna) cu (în loc de cum) autolaudae”, deci mama cu laudae etc. Audiența i-a amendat prompt, de-a lungul întregii transmisii fiind doar 9 oameni dispuși să-și piardă timpul pe inepțiile celor doi. Mai exact 8, că eu eram al 9-lea trist!
Show-ul a culminat cu trei puncte „tari”:
- Primul a fost reiterarea primului proiect ever depus de vreun userist în ședințele Consiliului Local Buftea, deși unii dintre noi au mari rezerve în a-l numi „proiect”. Este vorba despre „Proiectul Nădejdea”, căci în inutilitatea asta de inițiativă își pun Tobiță și Eugentuță speranțele. Cu sărăcia asta cu ciucuri nădăjduiesc ei să scoată ochii unui electorat, care se simte pe zi ce trece mai păcălit, precum ursul care a rămas fără coadă în favoarea unora mai proști ca el. Nu suflă o vorbă despre vreun simulacru de studiu de fezabilitate, de oportunitate etc. Nici de vreo sursă de finanțare pentru aberațiile pe care le scot pe gura/pix. Și ca și cum noi ceilalți am fi venit cu săpunul pe linia ferată, doar ei doi fiind proprietari de drezină, conchid superior cei doi useriști, că o bagatelă suplimentară sunt stâlpii de iluminat inteligenți. Mai inteligenți ca ei, pesemne. Un fleac! Niciunul nu vine să zică cam cât ar costa implementarea unei instalații electrice pentru a alimenta stâlpii ăia, cât costă stâlpii cu luminile aferente etc. Că nu ne doare pixul, zic! De bănci, alei, pietriș șamd, nu mai pomenim!
- Al doilea punct culminant a fost cel în care cei doi (ați observat că sunt mereu doar ei doi? Că al treilea, de care pare să nu-și amintească nimeni nici măcar cum îl cheamă, lipsește cu desăvârșire de pe lângă ei? Nici la acțiunea „Rostogolim cu to(n)ții o anvelopă” nu a participat!). Revenind, Tobiță și Eugentuță au decis să dea Consiliul Local în judecată. De ce? Păi e cumva ca în copilăria noastră, petrecută în curtea școlii sau în spatele blocului. Se adună o gașcă cu o minge, se împart terenurile de joc și apoi se aleg echipele. Fiecare căpitan de echipă alege o dată, pe rând, până la epuizarea lotului. Evident, cei mai proști din curtea școlii sunt aleși ultimii. Sau de preferat nu-s aleși deloc. Așa și cu Tobiță și Eugentuță. Nu i-a vrut nimeni în nicio comisie, ambii având valoarea deja cunoscută și declarată, fiind echivalentă cu nulitatea. De ce să îi vrei în echipă? Ca lest? Sau ca rest? Și ce au făcut cei doi? S-au supărat ca văcarii pe sat. Că pe ei nu îi vrea nimeni, că i-au pus în echipe speciale etc. Perfect normal și logic. De ce să vrei să mergi la raliu cu frâna de mână trasă? De ce să navighezi cu ancora lăsată? De ce să vrei doi permanenți Gică Contra, cu păreri neavizate, vocali și autosuficienți, când prezența lor este antiproductivă? Preferi să joc cu om/oameni în minus, credeți-mă!
- Al treilea punct „fierbinte” a fost cel în are Tobiță, îngânat de Eugentuță, a „demolat” toate acuzele mele referitoare la finanțările externe pe care le primește și la proveniența anumitor bani care cică îi sunt necesari pentru „investigații de calitate”. Păi lasă bo$$, investighează ca și până acum, de doi lei, așa, că tot o faci și prost și degeaba!
Așadar, nimic nou sub soare, poate doar starea vădită de apatie a lui Eugentuță, care pare deja sictirit să stea în spatele unuia care face umbră degeaba pământului și să mai fie și atras în războaie care nici nu îi aparțin, nici nu îl ajută cu nimic.
Aceeași logoree obosită și retorică, lipsită de orice urmă de substanță, adevăr și caracter măcar informativ, aceleași văicăreli, același stil de bulangii de cartier mărginaș, care se iau de oameni mai mari decât ei sau pe care nu-i vor putea măcar atinge în 100/1000 de ani. (la 100 m-am pus pe mine, la 1000 pe Gh. Pistol – N.R.).
Comentarii recente