Floricica Dansatoarea, Tobiță, Scrotul și Vijelia

Via aceluiași circuit al mizeriei în natură, respectiv Floricica Dansatoarea, care este mare șefă de „HUoEnGeul” cu „activități civice” (revenim noi și la stafidita asta), „culege” informații, pe care le preia marele investigator Tobiță de la Hazna și le trimite, gata redactate către Scrot -(cine dreaq să redacteze acolo ceva, că ăia doi de au rămas sunt Tandea și Mandea), deci se redirecționează către Scrot, sub oblăduirea mizeriei subumane Neluțu Sifonarul Vijelie, care „coordonează” conglomeratul de eunuci creat ad-hoc, cei care posteaza pentru un șnițel din parizer, prăjit în ulei expirat, executat la Bordelul Tiriștilor de pe DN.7. Așadar, „trustul de presă și de opoziție” reușește (la comun) să mai scoată o „știre” suptă din degetul ăla fără unghie!

„Știrea” este despre faptul că primarul Gh. Pistol ar fi anchetat în câteva dosare. OK, mare știre!

Să analizăm puțintel, pe puncte:

1. Da, nu neagă nimeni, câțiva eunuci l-au reclamat pe primar despre fel de fel de chestii pe care le visează ei noaptea, în timp ce aud culori. Și Vijelie a făcut „n”+1 reclamații și denunțuri, că doar face asta de pe vremea când strângea paharele de pe mesele de la „Grădinița”, nu-i așa, sifon mic care ești?
2. „Știrea” este dată de un cetățean (Tobiță), care, la rândul său, are câteva procese pe rol.
3. Diferența este că Tobiță, cu 4-5 procese dobândite ntr-un singur an (!) se vede curat ca lacrima, ba mai mult, victimă a sistemului, în timp ce primarul, cu șase dosare adunate în vreo 10 ani, este ilustrat ca „infractor”. Păi cum vine asta, ăla are dosare și e omul rău, Tobiță – la fel – cu dosare pe rol, este Iisus cel Chel și Preacur(v)at?
4. Și care este unitatea de măsură aplicabilă în toată această poveste de rahat, dacă cel care „oblăduiește”, este un fost pușcăriaș, condamnat definitiv – cu executare, pentru luare de mită? Adică criminalul este judecător, mincinosul este martor și prostituata este măicuță-educatoare la pension? <–(parabolă metaforică, deci nu vă agitați să mă dați în judecată că vă râde judecătorul în nas – orice asemănare cu persoanele din viața reală fiind relativă și întâmplătoare).
5. De remarcat comentariul „savuros” lăsat de gâsca internautică care împarte același neuron cu stafidita: făi sărăcie, ai uitat că te închinai la fiecare cișmea crezând că e troiță? Nu știi că ce-i dorești aproapelui ți se poate întoarce? Ce credincioasa ploii ești tu, care dorești răul altuia?