Neluțu – Vijelia care a străbătut Buftea – ep.2: Să fie moloz!

Continuăm așadar serialu’ cu un nou episod. Știm că așteptarea a fost mare, că v-ați dori câte un episod la fiecare 2-3 ore și da, am avea material ca să satisfacem cererea, doar că din punctul nostru de vedere, personajul nu se ridică la înălțimea reclamei de care ar beneficia. Prin urmare și-așa deci, este  timpul pentru episodul 2:

Să fie moloz!

Printre „realizările” înfăptuite de ilustrul fost primar Ion Stoica, se numără și „molozificarea” orașului. Problema era simplă: aveai o construcție, demolai ceva, modernizai vreo casă, săpai vreo groapă, într-un cuvânt, făceai ceva în urma căruia rezultau o grămadă de moloz, resturi din construcții, material nefolositor pe care habar nu aveai unde să le arunci ca să scapi curtea de ele? Apelai la Neluțu Pantaloni Urcați (până la piept) și acesta te îndruma, binevoitor (a se citi contra unei sume „modice”) către una din locațiile sale preferate pentru depozitarea ilegală a acestor deșeuri: strada Aviației sau în Buciumeni lângă actualul Parc dintre Flori. De ani de zile se chinuie Primăria orașului Buftea să curețe aceste zone care au „beneficiat” de „amenajările peisagistice” ale lui Neluțu Pantaloni Urcați (până la piept) și gașca băieților deștepți care gravitau în jurul său precum sateliții pe lângă o planetă moartă.

Metafora bufteană

Inițial ne-am gândit la o metaforă care include muștele verzi care survolează peste ceva maroniu, pentru a ilustra ideea de mai sus, aia cu sateliții, dar am renunțat la imaginea asta pentru a nu dispera pudibonzii, Surorile Kessler și gășcuța de postaci deontologi ai „Scrotului la Vedere”. Ahh și să nu-i dăm apă la moară consilierului local independent care se ocupă de piesagistică, turism, sport și tinerețe (sic!), care era în stare la mintea lui odihnită să găsească în postare cine știe ce muște rare care trăiesc numai pe raza orașului Buftea și trebuie musai ocrotite de lege sau de ce nu, ar fi descoperit „Maroniul de Buftea”- o culoare care ar putea oricând concura cu „Albastrul de Voroneț”, punând astfel Buftea pe hartă și mintea lui în cui. (la partea asta- citește cin vrea, înțelege cine poate, totul e să citești printre rânduri).

Ne-a fost teamă și de cei doi ProRomânieni, care ar fi putut lua foc și Doamne-Ferește, se mai isca un incendiu în Buftea, cine știe ce ardea, de mai luau foc și muștele ăluilalt și se ducea și „Maroniul de Buftea” la grămadă cu ei, toți trei, de-a tunat și i-a adunat, să mă bată mama, am încheiat ultra-mega-paranteza, că la mulți nu le plac frazele alambicate pentru că le dau dureri de cap.

Revenind la Neluțu Pantaloni Urcați (până la piept), acesta s-a transformat în mare dătător de păreri și soluții, unei administrații care a depășit așteptările oricui ar fi pronosticat ceva la începuturile sale, acolo în anul 2012. De 10 ani, Buftea dă tonul în județ la investițiile realizate și fondurile europene absorbite, de zece ani se dezvoltă frumos, este „Un oraș verde și curat”, așa cum scrie și la intrarea în oraș, nu „Trist  și uitat” sau „Maroniu și furat”, cum a fost în perioada 2008-2012. De zece ani avem manifestări culturale, apărem la televizor, ne mândrim cu piese de teatru, concerte, spectacole, evenimente culturale, parcuri, locuri de joacă, alei curate, străzi asfaltate, apă curentă, curățenie în oraș, nu cu moloz aruncat pe terenurile de la margine, contra unor sume de bani care să încerce să coboare puțintel pantalonii ăia purtați  pe post de bustieră.

 

Ce lipsește orașului?

Am mai spus-o! Neluțu Pantaloni Urcați (până la piept) ar trebui să deschidă o firmă de reparații frigidere, să schimbe freonul la preț de producător sau la ce preț vrea el, că doar trecutu-i mare, glorios, de ospătar voios, l-a învățat cum e cu adaosul comercial. Și a învățat să se ocupe de frigidere cu ocazia reconversiei profesionale și a cursurilor de specialitate la care a fost supus după anul 2012, când de la Mercedes a trecut la Arctic.  Să-l ia pe Costeluș să-i țină contabilitatea cu programul său faimos. Că tot nu cred să mai facă purici pe la vreo instituție serioasă. Să-l ia și pe Iordan, că tot e contabil și împreună să o pună de un joint-venture (probabil fără venture, numa’ joint) și dacă e cazul să se împotmolească în afaceri și idei, să-l contacteze și pe Tobiță, omul cu atât de multe idei inutile și futuristice, încât termenul de „idiot” este insuficient pentru a-l descrie. Unde mai pui că și ăsta e (și) contabil, deci postul lui Iordan ar putea fi într-o oarecare primejdie. Să-i zică „La Freonul Vesel” sau „La musca amețită”, la „Cei trei muschetari care erau de fapt patru”, „La cățeaua leșinată” vino să schimbăm freonu’ndată, pana mea, au ei idei. Și să le ia și pe cele trei surori ca salcia (adică uscate și veștejite), una la recepție, una la percepție și ailaltă la… la balamuc cu toate trei, ciumafaiele naibii!

Un fel de încheiere

Ahh și mai era ceva: Don Neluțu Pantaloni Urcați (până la piept), nota de plată pentru tot molozul de care ne chinuim să scăpăm, cu aia ce facem? O trecem la caiet? Păi se poate, cum să nu?!

Va urma

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.